De va veni!

De va veni la tine vântul, purtând miros de lăcrămioară,

Să-ți amintești atunci cuvântul ce ți l-am spus:”să nu te doară

Iubirea dulce amăruie ce-ți dă fiori atât de des,

Căci ne vedem pe cărăruie și-ți spun al miilea eres

Scris pentru tine și iubirea ce-ți port în suflet, nestemată,

Căci el ascunde nemurirea, numelui tău, iubită fată!”

Iar tu ferice și ardentă, de dragoste învăpăiată,

Vei asculta la vânt atentă, la boarea lui înmiresmată

Vei auzi foșnirea blândă a frunzelor din ram de soc,

Iar nasul îți va sta la pândă după miros de busuioc –

Mirosul meu și al cămășii ce tocmai ieri tu mi-ai cusut,

Iar funigei de plop – scămoșii,  m-or potopi ca un făcut.

Atunci căpița din dumbravă ne va fi loc de întâlnire,

Tu ai să vii fără zăbavă să-ți stâmperi focul de iubire –

Ne-om săruta în fapt de seară sub stelele lucind făclii,

Va fi sărut ca-ntâia oară, așa cum tu să dărui știi!

În noaptea lungă, răcoroasă, ne vom iubi pân’ la extaz,

Precum e marea furtunoasă și-aruncă val și-apoi talaz –

Cu gingășie, dar și forță ne vom îmbrățișa în noapte,

Voi arde-n tine ca o torță, iar tu vei murmura la șoapte

De dragoste nețărmurită ce-o ai o simt și o doresc –

Va fi o noapte zăpăcită – Doamne, atâta te iubesc,

Ești visul nopților de taină ce astăzi blând s-a izbândit,

Ești cea mai mândră și mai faină, iar eu mă simt ca un bandit

Ce-ți fură fraga gurii dulci – dar e-un păcat neînsemnat,

Fiindcă nu vrei ca să te culci și e normal, e minunat

Tot sentimentul și trăirea ce le simțim în miez de noapte –

Aș da de-ar fi și nemurirea, s-aud mereu a tale șoapte.

Târziu, în zori de dimineață, Moș Ene ne-a furat ușor –

Se lasă roua pe fâneață – nu te trezesc, căci mi-este dor

Deja de tine, prea iubită, te-aș vrea mereu în viața mea,

Te țin în brațe dezgolită și te asemăn cu o stea!