Marea

E vară, marea ne așteaptă, cu pas vioi să ne plimbăm

Pe plaja caldă și o treaptă spre fericire să urcăm –

E briza-atât de răcoroasă, șiragul de stabilopozi

Ne-atrage fiindcă e frumoasă priveliștea a mii de plozi

Ce intră-n saramura caldă, cu valuri mici și înspumate,

Și dezinvolt în ea se scaldă uitând tot ceea ce poate

I-a întristat, fiindcă părinții sunt mai severi și grijulii –

Îi țin din scurt pentru că ”prinții” sunt imprudenți, un pic zurlii.

În aer mii de pescăruși scâncesc planând cu ușurință,

În zborul lor de jucăuși vădesc atât de multă știință –

Fac acrobații complicate și-apoi plonjează printre valuri,

Căci sunt pescari de nu se poate, adevărate recitaluri

Despre cum e a prinde pește ne dau, iar noi îi admirăm,

Întreaga lume se crucește – aproape că-i aplaudăm.

Perechi, perechi, îndrăgostiții își trăiesc visul estival,

Schimbă-ntre ei cum fac iubiții ochiade fără de egal.

Adolescenți ridică zmeie, le dirijează cu plăcere,

Multicolore odisee - punctează cerul efemere.

Părinții lor stau pe șezlonguri, ”furând” din razele de soare,

Tot bronzul și sunt niște ruguri, ”că de-aia au venit la mare!”

Bătrânii, mult mai ponderați stau, sub umbrele tacticoși,

Politicoși, manierați nu intră-n ”ceata de cocoși”

Care bat mingea-ntr-o miuță, sau într-un volei pus ad-hoc –

Sperând c-o fată mai drăguță i-ar remarca, de au noroc.

În depărtare pacheboturi ce poartă doar turiști bogați

Prin lumea-ntreagă-n zeci de porturi, înfruntă cu curaj brizanți,

Emit saluturi din sirene, către acei ce sunt pe mal 

Și sunt vopsite pe carene cu tonuri  fără de egal.

Ușor, ușor, se lasă seara, încep spectacole, lumini,

Căci asta este viața vara în ‘cest șirag de stațiuni

Ce populează malul mării – auzi până târziu în noapte,

La melodii cu gustul sării, sfârșite-apoi cu mii de șoapte,

Fiindcă iubirea estivală, un episod în miez de vară

E efemeră și suavă, de o trăiești, o să te doară –

Ea are frumusețe plajei și farmecul spumos de val

Cu gustul rafinat al vrajei sărutului drag, estival.