Odă câmpiei

Tu ești grânar plin de verdeață și aur pur devii sub soare,

Întregii Terre-i dai viață, iar omenirii de mâncare.

Tezaur al umanității adeseori neluat în seamă,

Tu ești simbolul plinătății, ne ești și tată dar și mamă.

Din vremuri imemoriale, aluviunea te-a creat,

Torente exponențiale în fund de mare te-au format,

Apoi multiple cataclisme te-au arătat către lumină –

Au fost atâtea mii de schisme, pân’ să cultivăm în tină.

Din tonele de clorofilă ce fac cu sârg fotosinteză

Zi după zi întorci o filă și un exemplu de asceză,

Fiind mereu folositoare și rezistentă la stihii,

Rabzi stoic razele de soare și i-ai răbdat chiar pe spahii.

Ai fost atâta-nnobilată cu sângele a bravi eroi,

Și semănată și arată mereu supusă către ploi,

Dar tot continui a susține viața-ntreagă pe pământ,

Fiindcă știi atât de bine să fii sălaș, dar și mormânt.

Câmpie dragă, ești minunea, ești însăși viața pe pământ,

Ești și grânarul și pășunea, un bun de preț, fac legământ

Să nu cunosc ce este pacea, până când cei ce-ți mutilează,

Făptura și te vând aiurea, nu-s pedepsiți și eșuează!