Impostura


Impostura-i pretutindeni, deghizată în valoare,
Cu țarțamuri și cu ”pinteni” și cu voci sforăitore –
Unul cu-altu-n parvenire, impostorii se unesc,
Și sunt pentru omenire, lucrul cel mai grav, grotesc,

Fiindcă tot ce-i veritabil, valoros și deci util,
Pentru ei nu e valabil, au toți suflet de vechil,
Sabotează merituoșii, tot ce este creativ
Se poartă precum cocoșii, binele este motiv,

De ripostă, de ofensă, le e aspru inamic,
Și-n trufia lor imensă, ei nu au creat nimic.
Paraziți, precum bondarii ce consumă geaba miere,
Impostorii n-au fruntarii, toți acced către putere,

Se strecoară dau din coate, pun de-o intrigă sau două,
Totul merge ca pe roate – procedura nu e nouă –
De când este omenirea n-a avut leac pentru ei,
Fiindcă asta li-i menirea, de borfași și derbedei.

De-i ei după-mbrăcăminte, toți sunt scoși ca din Armani,
Însă nu prea au în minte, decât lux, potol și banii –
Un flagel sunt pentru țară, sunt o frână uriașă,
Deși  poate să nu pară, ei, această-armată lașă

Bulversat-au azi valoarea -  mințile iscoditoare,
Au plecat cât este zarea, în țările iubitoare
De dreptate și de carte, de creație, cultură,
Fiindcă-n țară impostura, s-a-nmulțit peste măsură!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog