Nori grei!

Nori grei se strâng pe cerul lumii, rapacitatea stă la pândă,

Prostia e asemeni ciumii, iar noi plătim la ea dobândă.

Se strâng puhoi toți parveniții în ritualuri complicate –

Dând jerfă tot amarul vieții și fremătând constant, din coate.

Venalitatea e virtute, se-nfațoșează-n zeci de titluri,

Vezi tristele figuri ce-s slute, prinse-n colane și în rituri.

Ca un păienjeniș se țese complotul mut și criminal –

Mânat de multe interese, este flagelul mondial.

Iar capii lumii puși în fruntea a suverane națiuni,

Sunt slugi la ei – firavă-i puntea între eroi sau slabi tăuni.

Tentaculele mondiale întinse de acești mișei

Ating și zonele natale – ochi buni n-am pentru ei!

Păcat că totă lumea doarme un somn profund, inconștient,

Cu mațul plin, fără de arme  și-abandonat cazarmament –

E mulțumită cu manele și meciuri multe, multă bere

Obez să fii e binele, puternic fii, căci nu se cere

Nici minte multă, nici dorința de a trăi mai elevat,

Puțini mai au astăzi conștiința locului ce li-i rezervat –

Achiesează la câștiguri și funcții mari nemeritate

Vorbe de duh nu scot pe guri, dar toate le merg ca pe roate –

Sunt protejați și protejează prostia, vanitatea, mitul

Chiar dacă îi creează-o bază lui Azazel, prea parazitul,

Va fi pământul ca o oază, va fi ca-n sânul lui Avram –

Părerea mea e că-i o loază și cel mai de temut tiran!

Românul are-nțelepciunea ce spune frate să te faci,

Cu dracul până-ai trece puntea și-ncarci căruța cea cu saci,

Dar indivizii ca și aceștia, în funcții mari, cu titluri mii,

Cu mintea vraiște, ca și praștia, provoacă numai nerozii

Și dirijează Omenirea către prăpăstii fără fund,

Doar Dumnezeu, cum îi e firea are să-i judece profund;

Noi frați creștini, români de-un sânge, să-i izolăm pe conjurați

Și vom vedea cine va plânge - doar ceata asta de ingrați!