Ești visul...

Ești visul nopților de vară, miracolul înfăptuit –

Ce ar putea ca să mai ceară un om care-i așa iubit?

Ești minunată, ești sublimă, ești o comoară-n viața mea,

Un sentiment ce mă animă și-n inimă mereu va sta.

Cu tine-alături pot răzbate și pot friza chiar absolutul,

Simt inima în piept cum bate și ăsta-i numai începutul

Unei idile ce-o răzbate, prin timp va crește negreșit,

Căci sentimentele curate nu vor avea nicicând sfârșit.

Ești unică pe lumea asta, iar sufletul ți-e minunat –

Te văd ivită la fereastra de unde ieri m-ai salutat

Când am plecat de lângă tine, cu sufletul înnourat,

Fiindcă nu pot, tu știi prea bine, să stau de tine depărtat.

Dar dragostea ce ne unește ne face să ne revedem

Mereu, fiindcă ea crește și noi alcătuim tandem –

Cât vom trăi pe lumea asta vom fi-mpreună negreșit,

Ne vom alătura la casta acelora ce n-au cerșit

Iubirea, fiindcă ea ne vine firesc și tandru, fericită,

Și văd în timp că ea devine mai mare, căci așa-i ursită –

Miracolul ce ne cuprinde și e atât de-ncântător

Îmi dă șuvoiul de cuvinte și-mi dă mereu de tine dor.

Ești visul unei nopți de vară care s-a-nfăptuit, vezi bine,

Chiar dacă poate să mai doară ceea ce simt eu pentru tine,

E o durere dulce-amară, un sentiment înălțător –

Și simt iubito-ntâia oară un suflet cald și-așa ușor!