Poeziile Mele - Nelu Preda

                          de Nelu Preda Dumnezeu și Petru sfânt, coborât-au pe pământ, Să se plimbe mai curând, printre-aceia care sunt, Duși la muncă câmpului, sus pe coama dealului. Pe marginea drumului, un grup de femei sui, Și la seceră porniră, între ele-o mândră Chiră, Harnică e de te miră, Petre stă tăcut și-aciră, Domne sfinte mare, ce mai mândră floare... Da Petre, se pare, că este o boare, Frumusețe are, harnică-i sub soare... Mai merg de-on pogon și văd sub un pom, Un flăcău zdrahon, tolănit - neom... Creanga de tarhon, mesteca în somn. Doamne, ce fălos și ce puturos, zise Petru jos... Ar fi de folos, să stăm sub umbros, copac rămuros, Să ne răcorim și-apoi să pornim, să hălăduim !... Stau se odihnesc, și apoi pornesc, iar călătoresc, Iată că-ntâlnesc, un flăcău domnesc, cum nu se ițesc, Prea mulți pe meleag, ce cosea cu drag, la trifoi șirag !... Doamne ce cu drag, c...

                                        de Nelu Preda Fără noimă scriu la versuri, aplecat pe tastatură, Ca și cum cu-a mele eresuri, aș schimba vreo picătură, Din a lumii dezlânată, disperată zbatere, Din absurdul ce îndată, întâmpină o cerere, De-ajutor, de-ngăduință, pentru-aproapele-n necaz, Li se pare biruință, ca de el să facă haz... Fără noimă scriu la versuri, cugetând la nemurirea, Vorbelor ce scriu în râuri, fără să găsesc menirea, Sau măcar câteva rânduri, să găsească și ecou, Tot nu aș mai sta pe gânduri, dacă nu greșesc din nou!... Asta-i soarta de poet, scrie rime pentru stele, Neștiut e și discret, fără faimă și bezele... Precum ”starul” manelist, adulat de semidocți, Sau de Ponta cel vestit, aclamat de ”patrioți”!... De-asta stau acum și scriu, pentru mine, pentru tine, Poate că într-u...

         de Nelu Preda Am aspirator, Are și motor, Și-o elice iute Care se învârte. Furtunul gofrat, Roți pentru plimbat, Capete de schimb, Prin colțuri să-l plimb. Are cablu, ștecher, Un așa de șmecher, Nu s-a mai văzut, Nu s-a cunoscut. Saci pentru filtrat, Praf de colmatat, Buton de pornire, Legat de trei fire. Când îl folosesc, Simt că-n-nebunesc, Însă mă calmez, Și-l exploatez, Cum ar trebui, Cum nu mi-aș dori. La final îl strâng, Și rămân nătâng, Cum m-am păcălit, Iară și-am muncit, Muncă de soție, Dumnezeu s-o ție, Tare, sănătoasă, Că-i comoară-n casă!... Iar aspiratorul. Îi dau cu piciorul, Tocmai în cămară, Până mâine seară!...

                                      de Nelu Preda Iubito, iar m-ai înșelat, de cum la muncă am plecat, Ar trebui neapărat, să-ți cauți alt bărbat!... Și nu e prima dată când, mă-nșeli așa ca o perversă, De-aceea scriu acest mic rând, cam fără de adresă!... Eu înțeleg că poate, ai tăi hormoni îți joacă festa, Dar tu te rog socoate, că-s om și nu sunt vesta, Ce-o-nbraci și-o scoți, când vrei și-ai chef, Dar fără să socoți că strici, al dragostei fief!... Te ier și-acum cum te-am iertat, a nu știu câta oară, Tu ai noroc că-s cumpătat și nu mai vreau ocară!... De certuri sunt sătul și-ți spun, cu limbă ca de moarte, Dacă tu crezi că sunt nebun, n-ajungem prea departe, În dialogul ăsta surd, te faci că plouă-n noapte, Și negi chiar până la absurd, infame-a tale fapte!... Mă consolez că ești a mea, când sunt și eu prin jur, Deși tu ești ca piaza rea, să te al...

                                                      de Nelu Preda Fecioară preacurată,din trupu-ți feciorelnic, Născuși precum se-arată, în chinul tău vremelnic, Un prunc Dumnezeiesc, Iisusul așteptat, Prorocii cum grăiesc, iată s-a arătat!... Tu maica Lui prea sfântă, regină între sfinți, Ruga ce ne e frântă, te rog să ne-o asculți, Minunea ta măreață, tu fă-o pentru noi, Căci atârnăm de-o ață, în viața cu nevoi. Păcatul tu ni-l spală și fă-ne precum crinul, Și pune-le o pală, la cei ce vor veninul. Credința ne-o-ntărește, și fă-ne miei curați, În turma ta ce crește, să devenim ca frați!... Nădejdea ne-o adu, în ceas de rătăcire, Sufletul ne condu, spre crez și fericire!... Toți sfinți-ți țin alaiul, în ceruri și genuni, Tu ne deschide raiul și fă-ne mult mai buni!... Cântări de bucurie, ți-aducem într-un gla...

                                            de Nelu Preda Copil fiind, mersei la școală, în prima zi, cu pasul șovăielnic Întâmpinat fusei cu o domoală, răbdare, precum un pomelnic, Rostit cu fermitate, dar cu evlavie și cu rigoarea celuia ce știe, Ce importantă e cea ce va să vie, în viața-mi de școlar o bucurie... Înaltă nu prea mult, dar impozantă,  o ființă-așa de importantă, În viața-mi fragedă, pasantă, să fie totdeauna elegantă, N-am cunoscut ulterior... mi-a fost mereu bun ajutor, În a-nțelege mai cu spor, ce-i bun ca să-mi creez un viitor. A cărții slovă ne-a-nvățat, pe toți școlarii de un leat, Și a ținut neapărat, să stăm uniți, nu separat, În universul recreat, de-a buchii grai imaculat... Aș vrea și-acum cu-adevărat, să fiu din nou acel băiat, Avid de-a ști, citind pe brânci, în recreații între bănci. Cu ochii ei – sclipiri de...

de Nelu Preda Am strâns venin și lacrimi și ocări, de la diverși, chiar de la trecători, Cu toate că-s venit din depărtări, am dus o viață doar de desfătări... Avutul mi-am pierdut și-s cerșetor, la mila celor ce vor să-mi vină-n ajutor, Nu am trecut și nici un viitor, primul l-am dat la tomberon iar celălalt la abator... Un ban primit, îl beau sau îl mizez, căci n-am un ideal ca să-l păstrez, Trotuarul zilnic stau și-l patrulez, o pâine de mănânc, eu jubilez... Ciudată soartă, cruntă am avut, de-ar fi s-o iau iară de la-nceput, Aș fi alt om, mai aprig, de temut, cu cei ce m-au iubit dar m-au vândut... Nu mi-a rămas nimic în ajutor, decât un câine, prieten iertător, Și-o plapumă culcuș de zor, soioasă, peticită, într-un colțișor... De-o fi să mă vedeți pe stradă, un ban să-mi dați fără tăgadă, Dar mila de-o lăsați ca să se vadă, va fi în inima-mi o spadă... Nu milă vreau și nici compasiune, doar omenescul gest de uniune, Cu suferința unui semen în genune, ...

                                                    de Nelu Preda Este zero absolut, cum l-ai lua, oricum l-ai pune, Meritu-i recunoscut, e că viețuiește-n lume!... Studii are de fațadă, făcute de mântuială, Mintea lui e o șaradă,ca un fard de tencuială!... Vreo profesie anume, nu cunoște-aprofundat, Însă are un renume, de doct, dar e un ratat!... Logoreea este însă, a lui specialitate, Iar mulțimea este strânsă, de-a lui ambiguitate, Dându-și cu părerile, despre toate cele, A tocat averile, tale și-ale mele, Cu priceperea-i în toate, a surpat porți de cetate, Pretinzând cum că el poate, să fie în toți și-n toate! Șiretenia-i nativă, fără de inteligență, Parcă-i o locomotivă, lipsită de clemență, Pentru cei ce stau în calea, scopului murdar, Să preia puterea, iară, iar și iar!... Sper că-l recunoașteți, ne prostește-n ...

                                   de Nelu Preda Ziua-ncepe în crepuscul, de cu zori de dimineață, Soarele mijind minuscul, noi  spălându-ne pe față, La izvorul șipotind, ori la câte o chiuvetă, Fața, ochii răcorind, chiar de treaba-i desuetă!... Cafeluța în ibric, clocotește zgomotoasă, Hai s-o savurăm un pic, c-o țigară canceroasă!... Mic dejun luăm și-apoi, spre serviciu, cam plouați, Tre ’ să mai muncim și noi; nu suntem așa bogați!... Ziua debuteaz-abrupt, cu o muncă susținută, Și răzbate dedesupt, o exemplară ținută, Pentru orice-activitate, făcută cu pasiune, Nu e muncă-i plinătate, plină de expansiune!... Pentru tineri, ziua-i încă, un examen de trecut, Pentru vârsnici, ce-au în cârcă, anii mulți, e dor acut, De-ale tinereții valuri, de putere și vigoare, Însă zilele-s pe maluri, parcă-s păsări călătoare!... Nesimțită, după-amiaza, vine-ușor tip-ti...

                             de Nelu Preda Speranța nu moare, e-n ori și ce floare, E-n valuri de mare, e-n râs și candoare, E-n cerul cu stele și-n visele mele, Ce poartă cu ele, atâtea ”castele”! E-n dor și dorință, în har și putință, E-n  o-adeverință, ce-ți dă-ngăduiță Să ai biruință, în orice petență! E-n tenacitate, în toți și în toate, E-n  vivacitate și-n porți de cetate, Ne-nvinse vreo dată și necucerite, E-n vise de fată, obscur-lămurite. E-n albul zăpezii, ce prefigurează, Cum zburd-apoi iezii și câmpul brăzdează, E-n toate din cele, ce sunt și contează, E-n oameni și stele, a vieților bază!...

                                                                     de Nelu Preda A-nceput de ieri să plouă și nu a mai încetat, Eram obișnuiți cu rouă, dar obiceiul s-a stricat. Și plouă, plouă, plouă, necontenit,de-aseară, Creându-ni-se nouă, senzații reci, de gheară . Din ceruri luna pală, răzbate pritre nori, O pâclă rece-opală, ne scutură-n fiori. Stau păsări zgribulite, pitite în cerdac, La adăpost stau ciute, sub ramuri de copac. Natura stă amorfă, murată, umezită, Iar eu compun o strofă, în camera-ncălzită. Aș vrea să ies afară, să fie iară soare, Dar vremea rea, precară, dă junghiuri în picioare. Iar sufletul cuprins, de neagră intristare, Își caută învins, prilej de meditare. Iar ropotul de ploaie, mă zgârie-n timpan, De o monotonie, cam fără de liman. Ușor, mă fură so...

Sunt fiul Tatălui Ceresc, cu toți m-ați osândit, Pe cruce să mă răstignesc, în cuie pironit! Cu toții tare va-ți mirat, când eu am înviat, În  zilele lui Pont Pilat, trei zile după ce am răposat! Minunile ce le-am făcut, v-au umplut de uimire, Și pentr-o zi mi-ați arătat, atâta prețuire, Când intrând în Ierusalim, în ziua de Florii, Voi m-ați întâmpinat sublim, cu-atâte-alegorii. Dar totul l-ați uitat apoi, precum niște copii, Ce fac doar pasul înapoi, sătui de jucării! Baraba-a fost neprețuit, în ochii voștri orbi, Când m-ați disprețuit, cu croncăit de corbi! Dar eu vă iert, căci n-ați știut, ce faceți și ce spuneți, N-am să vă cert, căci v-am iubit, indiferent ce sunteți! Ne-om revedea în ceas spășit, târziu, al judecății, Ce-oi face-o pentru vii și morți, în numele dreptății! Răgazul nu îl știu nici eu, doar Tatăl cel Ceresc, Îl știe, numai Dumnezeu, pân-atunci, vă iubesc!

de Nelu Preda O văd și-acum cu șorțu-n brâu, o tânără mămică, Era, iar eu un prunc zglobiu, ce nu știam de frică. Spăla la rufe molcom și atunci când s-odihnea, Îmi da să sug eu lacom, iar fața ei zâmbea. Bucătăria-i strălucea, de curățenie, Credința ei îi aducea, har de sfințenie! Ea m-anvățat să buchisesc, cu slova și cuvântul, I s-a părut lucru firesc, să-mi ceară legământul, Să fie cartea lucru sfânt, în viața mea de-atunci, Și m-am ținut de legământ și-am învățat pe brânci! Mâncare bună ca a ei, aiurea n-am mâncat, Iar florile-i de brebenei, din geam i le-am visat! Tot ea m-a dus de mână, în prima zi la școală, Și-atunci mi-a zis băiete, cu vocea ei domoală : Să fii ambițios, să nu mă faci de-ocară, Iar eu o ascultai cu-atâta de folos,  Încât am studiat din zori până în seară. Trecură ani la rând, plecai în cătănie, Cine-avenit plângând, cu bunătăți o mie? Tot mama, draga mama, căci cine să o știe, Când luai la facultate, cu câtă...

                                                    de Nelu Preda Noaptea ușor s-a coborât, cu umbrele-i în vale, Eu sunt puțin posomorât și plec spre mândr-agale. Miresme dulci de liliac, se simt și versul  mi-e sărac, Să spun de ce-s așa posac și merg ca-n gaură de sac! Mai de cu seară ne-am certat, din te miri ce, cum oare? Și sunt așa de afectat, iar sufletul mă doare!... Mă va primi, ne-om împăca, va fi ea iubitoare?! Zefiru-mi suflă : da, cum nu, e-a ta privighetoare! M-apropii, iat-o în pridvor, pe mine mă așteaptă, Cu ochii lăcrimând de dor, coboară câte-o treaptă. N-așteaptă să ajung la ea : iubite tu mă iartă! Ce s-a-ntâmplat cu dragostea, de ce-am ajuns la ceartă? La piept am strâns-o pătimaș și-i sărutai gurița, Iar ea cu gest de copilaș, își desfăcu cosița, Apoi încet și drăgălaș, își scoase și fustița. ...

                                                         de Nelu Preda A fost odată un flăcău, tălâmb ca târnăcopul, Că mucii-i atârnau la nas și păru-i sta ca smocul! Avea un trup lung, deșirat, precum ar fi nevertebrat, Picioare crăcănate și fața ca de aragaz, bătrân decalibrat! Ochi mari beliți și tulburii, iar fruntea-ngustă tare, Că soarele se speria, de se chiora la soare! Iar pașii lui unde-l purtau, semănau ghinionul, Pasibil fiind în orice zi, să-l calce camionul! Degete lungi de pianist, îi tremurau ca varga, De ai fi zis în orice zi , că stă să-l ia cu targa! Iar vorba lui peltică fiind, nici nu se-nțelegea, Toți câinii a blestem urlau, atunci când el vorbea! Mânca, precum douăj ’ de câini, când se-așeza la masă, Vreo două, trei sau patru pâini și-o pulpă de porc grasă! Ca o cămilă bea apoi, vreo tre...

                                                 de Nelu Preda A fost odată un măr roditor, cu poame dulci și mari, înmiresmate, Și un copil gingaș, iscoditor, ce se juca prin crengile-i înrămurate. În fiecare zi se întâlneau, și se jucau ca doi prieteni buni, Și uite-așa anii treceau, iar copilașul dispăru-n genuni. Era flăcău și nu vroia să știe, de-al său prieten din copilărie, Iar mărul, prins de dor fără să știe, îl aștepta cu jind când va să vie. Veni-n-tr-o zi posac și fără vlagă, iar mărul fu din cale-afar ’de fericit, Copilăria mi-a trecut măi dragă, îi spuse mărului cu glas nefericit. Sunt mare-acum tu negreșit știi bine,  nu pot să mă mai joc cu tine, Am azi prieteni, tot flăcăi ca mine și bani mi-ar trebui să-i pot menține! Dar mărul auzind așa o cuvântare, îi spuse molcom dup-o cugetare: Culege fructele-mi coapte de s...

                                                 de Nelu Preda Varza, poate fi deliciu, însă cere sacrificiu... Tre’ s-o semeni, s-o repici, muncă multă, ce să zici. Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel frunzele îi cad... S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii! Tot mereu te uiți la ea, cum îi crește mantia, De jupoane creponate, alburii și-nmiresmate! Mândră tare se fălește și-apoi crește iar și crește, Se-nfoiază și se strânge, până ce sferică-ajunge! Iată este numai bună, de tăiat noaptea pe lună, Ca să nu se ofilească, frunzele să nu-i pălească! Dimineața vine-n grabă, negustorul cu tarabă, Se tocmește, se tocmește, pe țăran îl amețește, Și-o cumpără, ce să zic, mai pe lucru de nimic! O aduce-apoi la piață, cum n-a mai văzut în viață, Liniștită, pe tarabă și o cumpără o babă! Poposește-n plasa ei, apoi cu tramvaiul...

                                                           de Nelu Preda Doamne-ai noștri părinți, au plecat, sunt în cer, Fă-mi-i Doamne tu sfinți,doar atâta îți cer! Ne-au născut, ne-au crescut, doar din dragostea lor, Și-au trăit în trecut, s-avem noi viitor. Dacă palmele lor, n-ar fi fost bătucite, Dacă rufele lor, n-ar fi fost înălbite, Viața noastr-ar fi fost, doar cu lipsuri și rele, Ei ne-au spus ce-i cu rost, să nu dăm de belele! Ne-au ținut și prin școli, drămuind toți bănuții, Au fost mândri de noi, ocupând niște funcții. I-au crescut mai apoi și pe-ai noștri copii, Din strânsurile lor, să n-avem datorii. Bătrânețea cea grea, i-a ajuns și pe ei, Neputința și ea , anii răi, anii grei. Au plecat, nu mai sunt, nici cu noi nici cu voi, Doar pe aripi de vânt, îi simțim pe-amândoi. Mamă, tată di...

                                                    de Nelu Preda Priveam nelămurit în oglinda  sufletului Dragoni îmi mușcau vintrele creierului Șira spinării mi se curbă dreaptă Nelămurirea sfâșie și mă așteaptă Nori plumburii îmi umplu retinele Îmi bâzâie în urechi toate albinele Nici nu mai știu care-i dreaptă și stângă Dar amândouă mă cuprind să mă strângă Gâtul îmi horcăie, capu-mi plesnește Prins nemilos într-al migrenelor clește Ceva mă mișcă și mă trezesc - Era un coșmar cum mereu pătimesc Dragoni nu-mi mușcă vintrele creierului Simt cum renasc sub adierea zefirului Stelele deasupra-mi strălucesc doar mijit Mi-aprind o țigară și zâmbesc fericit!

                                            De Nelu Preda Scârța , scârța pe hârtie, sau toc, toc, pe tastatură, El, poetul, scrie versuri fără ritm, fără măsură, Fără rimă, fără temă, fără noimă, fără cap, Cu metafore de-a valma, îndesate ca-n dulap. Geniul îi dă pe-afară, publicul ”modern”aclamă, N-am văzut în viața mea, o așa o panaramă! Două țuțipide sunt, abonate la elogiu, Doar o literă să scrie și s-aclame-i privilegiu. Terminară cum s-ar spune și superlativele, Și cosmopolite fiind, caută motivele, Ca să-și motiveze gestul, cum s-ar spune, isterie, Să se entuziasmeze, pentru orice porcărie! Poate sunt eu demodat și nu mai percep frumosul, Sau poate m-am ramolit și gândesc acum cu dosul! Lucru sigur însă este, că din veacuri  poezia, Fu mereu melodioasă, și n-a pângări hârtia!