Dragoste năbădăioasă!

Dragoste năbădăioasă, mă trimiți des de acasă,

Să-mi văd mândra cea focoasă, ești o pacoste frumoasă!

Dragoste neiertătoare, tu mă usuci pe picioare,

Când dorul tare mă doare, nu-i chip să îmi găsesc stare!

Dragoste tu știi ce vrei ca să faci cu anii mei,

Mă simt de parc-aș fi trei și-am putere, drag, temei,

Să-i sărut ochii ca mura, să-i iubesc căutătura,

Să-i sorb din privire gura și să-i caut uitătura

Mândrei mele mele iubărețe, înțelepte și istețe,

Des mă duc să-i dau binețe, peste ape și podețe –

Merg spre dânsa în galop fiindcă e frumoasă foc,

Nu simt oboseală strop și o strâng mai s-o sufoc.

Dragoste bătute-ar strechea, simt iubirea și norocul

Care mi-au adus perechea, fără ea, nu-mi găsesc locul.

Dă-ne dragoste destinul, să ne adunăm și noi,

Să nu mai gustăm veninul și să fim doar amândoi!