Te urmăresc cu gândul...

Te urmăresc cu gândul în somnul tău de noapte,

Și îmi parvin de-a rândul, a tale blânde șoapte

Ce strigă-ncet rostind cu drag numele meu –

Ți-e visul suferind de dorul surd mereu.

Aș vrea să-ți fiu aproape, în brațe să te strâng,

Ca un șuvoi de ape să plâng – aș fi nătâng

De-atâta fericire că sunt iarăși cu tine,

Cu multa mea iubire, nu aș uita - știi bine

Întâia întâlnire - nici nu știam că ești

Cea plină de iubire din cartea cu povești.

Acum când știu prea bine nemaivăzutu-ți mit,

Mă simt atât de bine, sunt foarte fericit

Că mi te am în viață, că-mi ești, iar eu îți sunt,

Și codru și verdeață și apă și pământ,

Și stelele și luna și soarele din cer,

Ca tine nu-i nici una – Divinități-i cer

Să mi te aibă-n grijă, să pot să te iubesc,

Căci fără tine-s schijă și simt că ruginesc,

Să-ți dea și sănătate și forță cât cuprinde

Și o deplinătate în focul ce se-aprinde

Întru iubirea noastră, iubire minunată,

Precum o floare-n glastră ce trebuie udată,

Cu lacrime de dor, de dor și fericire,

Căci veșnicul amor nu știe de mâhnire.

Te urmăresc iubită în somnul tău de noapte,

Cu gând și cu ispită – mi-s dorurile coapte,

Te vreau numai cu mine și-n cer și pe pământ

Iubirea ne va ține și-n recele mormânt.