În suflet cântă marea

În sufletul clocotitor, iubito-ți cântă marea,

E-un sunet ademenitor și-ți simt acum mirarea

Că-ți sunt, că-mi ești la infinit iubirea minunată,

Iar pe genunchiu-ți dezgolit sărutu-mi lasă pată.

În sufletul clocotitor, iubito-ți bate vântul,

Gingaș și ademenitor, chemând la el cuvântul

Ce-l scriu cu patos și alean acum doar pentru tine,

Din suflet e, nu e viclean și sper să-ți prindă bine.

În sufletul clocotitor, iubito văd comori,

Eu sunt un simplu muritor și sper să nu ignori

Nimic din ce-i îmbietor  în marea mea iubire,

Sunt un statornic visător, visând la fericire.

În sufletul clocotitor, iubito văd fantasme,

Îndrăgostit, eu pot să mor și să învii ca-n basme –

Și tot pe tine te-aș găsi, gingașă, iubitoare,

O clipă nu te-aș părăsi, căci dragostea e mare.

În sufletul clocotitor, iubită-ți cântă marea,

Nu e nimic întâmplător, ești ca-n bucate sarea –

În viața noastră pe pământ, copii ai fericirii,

Nu vom scăpa nici în mormânt, de mrejele iubirii!