Să-mi fii făclie-n noapte

Să-mi fii făclie-n noapte, tu rază de iubire,

Iubita mea prin fapte îți dau bună vestire,

Că dragostea curată mă leagă azi de tine –

Și ale tale șoapte îmi dau alean și bine.

Tu uită supărarea iubirii din trecut

Și cată alinarea în ce s-a petrecut

În seara-aceea dragă când noi ne-am cunoscut

Și gura ta de fragă peceți a desfăcut.

Fii sinceră cu mine, deschide-ți inimioara,

Și-un sentiment de bine va fi în toată vara

Iar toamna de iubire, chiar de va fi cu ploi,

Va fi cu fericire și-om împărți-o-n doi.

În iarna colilie, cu mii de fulgi de nea,

Iubirea să ne fie sublimă draga mea –

Va fi o sărbătoare în numele iubirii,

În geru-acela mare, mult peste legea firii.

Apoi în primăvară când pomii înfloresc,

Iubirea o să doară, dar dulce, e firesc –

Prin ploaia de petale de mână ne-om plimba,

Iar dorurile tale, cu drag le-oi alina.

Să-mi fii făclie-n noapte, sub salcia pletoasă,

Să ne-mbătăm de șoapte , iubita mea sfioasă,

Iubirea ce ne-animă s-o ostoim cu foc

Căci e ca o enzimă, desface orice loc.