Dacă...

Dacă-ar fi să nu mai fii, aș fi o poveste tristă,

Cu simțăminte pustii, cum în lume nu există –

Aș fi un umil pigmeu pe o tristă scenă-a vieții,

Pomenindu-te mereu, frunză-n vântul dimineții.

Dacă tu nu ai mai fi, viața mea ar fi povară,

Beznă deasă-n plină zi, și-ofilită primăvară –

Trilul de privighetori mi-ar părea un marș funebru,

Iară zi de zi în zori, m-aș mira că sunt integru.

Dacă tu nu ai mai fi, aș visa numai coșmaruri,

Rătăcind prin catacombe și golit de idealuri –

Doar icoana ta cea dragă aș purta-o căpătâi,

Ar pricepe lumea-ntreagă cât de scumpă îmi rămâi.

Dar tu ești ca o minune manifestă-n viața mea,

Ne iubim și toate-s bune, viața nu e-așa de rea –

Să ne bucurăm de viață cât îți sunt și cât îmi ești,

Căci mosorul are ață și iubirea-i ca-n povești!