Iubirea e al vieții elixir...

Iubirea e al vieții elixir, ea umple sufletul, curat potir

Cu simțăminte dulci și minunate, pe care-a le trezi numai ea poate,

Ardentă, tumultoasă și zglobie, iubirea e a vieții poezie

Rimează-alert în ritm și vers cu ea – iubirea e făcută ca să stea

În suflet cuibărită, ocrotită și-n doi să fie tot mereu trăită,

Căci gustul ei sublim de mere coapte, determină simțiri în vers și-n fapte

Iubito, tu iubire-mi dăruiești și toate visele îmi împlinești

Ca tine-un înger n-am mai întâlnit, la trup și suflet – am rămas uimit –

Precis că tu din cer ai coborât, în mine orice rău ai doborât

Ești înger și femeie într-un trup, doar să te văd și-aproape că erup,

Căci nurii tăi cu farmec sunt un dar și nici nu simți minunea lor măcar,

Aș vrea numai ai mei ca ei să fie, ți-aș da în dar această poezie,

Și soarele și luna de pe cer, ți-aș da, iar altceva nu cer –

Iubirea ta o știu și-i minunată, în fiecare vis mi se arată,

Iar ziua când e soarele pe boltă, o simt cum tare se dezvoltă –

Te vreau aproape, fii numai a mea și-ți dau Luceafărul și încă-o stea, 

Căci elixirul vieții minunat, mi-l dai și-l simt că e nemăsurat,

În trup și suflet ești ca o minune, cum n-am văzut o alta-n astă lume,

Să fim în dragoste risipitori, căci doar cu-o moarte noi suntem datori –

Aici, acum, la fel cum acest vers, descrie al iubirii univers!