Dragostea-i nemuritoare...

Dragoste nemuritoare, tu mă ții în mreaja ta,

Faci zilele sărbătoare, fără tine n-aș mai sta,

Nici o clipă din viața ce mi-i dată pe pământ,

Chiar de se scurtează ața și-aș ajunge în mormânt.

Fără tine ziua-i noapte, noaptea se preface-n zi,

Nu am nici un spor în fapte și nici foame de-a prânzi –

Stau cu dor și-nfrigurare să o văd din nou pe ea,

Fiindcă dintre muritoare, ea-i aleasa,-i cea mai cea.

Dar tu dragoste mi-ești dată, ca venită din povești,

Ești sublimă, minunată, sufletul mi-l ostoiești –

Simțământ precum acesta, unic și nemăsurat,

Niciodată-n viața asta nu mi s-a mai întâmplat

Și te chem pe înserate, să vii cu iubita mea,

Simțămintele curate vreau să le trăiesc cu ea –

Ea e unică sub soare, unică-ntre muritoare,

Iară tu, ești uimitoare – cum de mi-ai adus-o oare?

Dragoste nemuritoare, ești minune-n viața mea,

Chiar de sufletul mă doare când sunt depărtat de ea,

Tu-mi dai viață și candoare în al vieții labirint –

Iubita-i fermecătoare și nici eu nu mă dezmint;

Dragoste precum a noastră e-o minune-adevărată,

E o pasăre măiastră, iar cântarea-i minunată

Ne inundă ei și mie sufletele de iubire,

Fiindcă e o simfonie și ne-aduce împlinire.