Ochii tăi...

Ochii tăi îi văd prea rar, când îi văd mă-aprind văpăi,

Sunt frumoși, dar în zadar, fiindcă sunt numai ai tăi –

Dă-mi-i mie, te-aș ruga, că-s frumoși cum alții nu-s,

Și-ți dau toată viața mea și orice mai vrei în plus.

Ochii negri de-abanos, sunt ai tăi, mult îi iubesc,

Altceva așa frumos, c-am văzut, nu-mi amintesc;

Aș da luna de pe cer, soarele și-un roi de stele,

Ca privirea-ți de mister să vină-n visele mele.

Ochii tăi strălucitori, au acel ce-i ”vino-ncoace”,

Îi privesc de câte ori ești în preajmă și n-am pace –

Trebuie să fii a mea, altfel nicicum nu se poate,

Dragostea, mă știe ea, mă-nțelege și socoate

Că în ochii tăi adânci, stă misterul fericirii,

Aș escalda și stânci dincolo de legea firii,

Râuri largi aș traversa, chiar de-ar fi cu riscul vieții,

Numai pentru-a inversa chiar ivirea dimineții,

Fiindcă-atunci privirea ta, e călină, iubitoare,

Și nimic n-ar exista să-i fie-asemănătoare –

Ochii tăi de căprioară, sufletul mi-au mângâiat

Și mă simt întâia oară de zei binecuvântat

Că te-am întâlnit în viață, tu cu ochii tăi adânci,

Poți în zori de dimineață zâmbetul să îmi aduci,

Poți erou să faci din mine și să intru în păcat,

Ești un înger, știi prea bine, pentru tine sunt bărbat

Chiar mai mult decât mi-e firea, pentru tine emulez,

Când vibrează ea, simțirea, vulturul îl egalez,

Zbor cu gândul către tine, ochii dragi să îi zăresc,

Fiindcă fără ei, știi bine, mă-ntristez, căci te iubesc!