Mi-e dor de tine, țara mea frumoasă

Mi-e dor de tine, țara mea frumoasă, mi-e dor de tine, țara mea de dor,

Sunt singur, depărtarea mă apasă, mă chinui ca să-mi fac un viitor,–

Printre străini ce-au inima vârtoasă, mă slugăresc cu vârf și îndesat,

Pentru o leafă care nu-i făloasă, mi-ar pune sufletul chiar la mezat.

Aveam cândva un viitor în tine, o casă bună și-un salar decent,

Dar astăzi s-au ales numai ruine, din fierul vechi s-a luat doar un procent

Din ce era valoarea-adevărată, a fabricilor care au hrănit,

Cinci milioane de români și iată, azi sunt aici la suflet cătrănit

Și cum n-aș fi așa, când toți piețarii, au cumpărat ieri țara pe doi bani,

Au dărâmat și-au dus peste fruntarii,  averea ei – o tagmă de golani,

Escroci și hoți, au stat în fruntea țării și au devalizat tot ce-au putut,

Ei au atins chiar culmile trădării, în gona mișelească după-avut.

Și tot trădare-a fost și-acea scutire, de taxe și impozite cinci ani,

Pentru străinii care în neștire au năvălit ca tribul de cumani,

Cu-o sută de dolari venit-au dară  -  toți prăpădiții din Islam,

Acu-s stăpâni la noi în țară, miliardari sunt toți în hram,

Iar gașca noastră cea gușată, ce populează Parlamentul,

Cu somn din plin și ifose ne-arată, că-acolo e stabilimentul –

Dau legi numai pe sinecure și-al camarilei avantaj,

Iar țara e-n recesiune și la bancheri băgată-i gaj.

Iar eu muncesc spre bunăstarea, acelora din Occident,

Lăsând familia și starea, în schimbul unui trai decent;

Mă uit cu jind la tine țară, mi-ești dragă și al meu cămin,

N-aș fi plecat în veci afară, căci simt doar gustul de pelin –

Fac muncile cele mai grele și prost plătite de străini,

E vai de toate ale mele, lipsește doar un braț de spini

Ca să mi-i pună o cunună pe cap asemeni lui Iisus –

Destinul meu azi se răzbună, fiindcă doar banu-i mai presus,

Dar n-am ce face-n toate astea nimic mai mult decât se poate,

Azi nu precupețesc nici pic, muncesc pe burtă și pe coate

Ca să te văd, tu, dragă țară, tu, colțul meu de Paradis,

Cât mai curând ca să răsară lumina ce-o visez în vis,

Iar tu să redevii iar bogată, și mândră-n toate câte sunt,

Și-n sărbători să facem roată, de dans petrecere și cânt,

Să fie puși în fruntea țării, oameni onești și învățați,

Iar până-n capetele zării să meargă vestea de Carpați!