Dragostea e dulce-amară

Despre dragoste pot spune că e cea mai de dorit,

Din atâtea lucruri bune, altul n-am mai întâlnit

Minunat în lumea asta, pentru el și pentru ea –

Însă-ți poți găsi năpasta – dragostea e și belea

De nu ești cu tact și grijă, ea se poate nărui,

Și sare precum o schijă, crunt ea te va chinui –

Sentimentele curate de le pui precum o coală,

Pot fi lesne zmângălite cu-a vanității cerneală,

Maculând tot sentimentul cald, suav, cotropitor,

Ce se stinge-n suferință și-n al sufletului dor,

Rămânând două destine, ce-au fost suflete pereche,

Suferința s-o aline, îmbrăcând o haină veche –

Haina dorului năvalnic, singuratic și-ascuțit,

Cel ce-a fost cândva romantic, poate-ajunge chinuit,

De o vorbă spusă-aiurea, de un gest făcut precar,

Ridicând ades securea, fără a dori măcar.

Dragostea e dulce-amară, cultivați-o cu alean,

Nu este un moft de-o vară, nici idilă de un an –

Dragostea adevărată, e-o minune de-o aflați,

Voi cu multă dăruire, de-o aflați, s-o-nconjurați!