Iubirea doare!

Adevărat dacă iubești, iubirea doare ca o rană,

Cu dragoste o oblojești și parcă simți cum capeți prană –

Iubești și ești iubit la rându-ți, dar depărtarea e un chin,

E oxigen adevărat iubita-ți, iar lipsa ei este venin.

Așa și eu în miez de noapte, când somnul fuge în neant,

Aud aievea a ei șoapte, iar sufletul îmi e vibrant –

Aș vrea-o aproape, lângă mine, să-i sorb cuvintele de mir,

Să zbor spre ea, așa îmi vine - privirea ei mi-e elixir.

Și somnul tot mereu îmi fuge, dorm pe furate, trecător,

Că o știu bine, nu-mi ajunge, aș vrea să-i fiu ocrotitor,

În noapte somnul să-i veghez, s-o liniștesc când vreun coșmar

O tulbură, s-o-mbrățișez iar veghea nu mi-ar fi-n zadar,

Zâmbetul ei mi-ar fi răsplata – pe ea, eu o divinizez

Și minunată ar fi plata, deși nu vreau să abuzez –

Mă rog doar la Iisus prea Sfântul, în sănătate să mi-o țină,

Căci unde calcă ea pământul, e milă sfântă și lumină

Și nu spun asta doar fiindcă e-a mea din plin și o iubesc,

O spune Îngerul din ceruri, ce-o vizitează-așa firesc

Și-o-ndrumă către-nțelepciune, iubire și-ntrajutorare,

Către acei ce prin minune, găsesc la dânsa alinare.

E blândă, caldă, iubitoare și-ar da și haina de pe ea,

Acelora ce-s la stâmtoare, sau mai pățesc câte-o belea;

Atâta generozitate, izvor are-n Dumnezeire

Și rugăciunile ei toate, sunt pentru-a noastră mântuire.

Mă-ntreb de multe ori în gându-mi, sunt eu la fel de bun ca ea? –

Nu categoric!...Și răspunsu-mi îmi dă nesomn și noaptea-i rea...

Mă rog și eu la prea Înaltul, să-mi dea aceeași bunătate,

Un suflet cald cum nu e altul și-un dram de-ncredere în toate,

Iar noaptea trece, trece, trece, cu greu de parcă-ar fi un veac,

Aștept o veste și-mi e rece – e dimineață – ce să fac

Să știu mai repede că-i bine, că somnul ei a fost ușor,

Iar visele i-au fost cu mine – Doamne de aș putea să zbor,

Aș merge iute către dânsa, în dimineața purpurie,

Ea sufletul mi l-ar pansa, cu zâmbetul ei – simfonie –

Am bea cafeaua împreună asezonată cu-n sărut

Și am începe o zi bună – (durerea-i de neconceput),

Iubirea n-ar mai fi durere, în miere s-ar schimba pelinul,

Și Dumnezeu ne-ar da putere, să depășim cu bine chinul

Ce-i dat de-o lungă despărțire – a vieții crudă încercare,

Întrezărind o reunire – o cere dragostea cea mare!