Cât te iubesc!

Cât te iubesc, aproape că mă doare
Departe fiind la tine de gândesc,
Îmi mângâi sufletul atâta de firesc
Și alta nu-i ca tine azi sub Soare.

Ne-am întâlnit atât de fortuit,
Când nu speram să întâlnesc iubirea,
A fost destinul, și-atăzi fericirea
Ne umple inima și-a trebuit

Să o mobilizăm ca să încapă
Surplusul manifest de sentiment,
Ce nu e temporar, e remanent;
Renaște după fiece etapă

A dragostei născute între noi
Cât te iubesc, din doi noi suntem unu
Și nu aș spune că forțez destinu
Când suntem mai tot timpul amândoi.

Cât te iubesc, îți spun astăzi în versuri
Dar sunt sărace în a exprima
Ce simte pentru tine inima,
Iubita mea unică-n Universuri!

6 comentarii:

  1. Minunate versuri, la primă citire, iar ceea ce-ți transmite, nu-s cuvinte!
    Mulțumesc

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc, stimată doamnă! Mă bucur!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat. Ai scris cu sufletul, iar mesajul nu poate fi comentat în cuvinte. Frumoasă poezia ta, Nelu.

    RăspundețiȘtergere