Poeziile Mele - Nelu Preda

Sunt BFL și ai putea să juri, Că sunt făcut din strugurii maturi Dar nici măcar nu ne-am intersectat- Sunt vin, dar nu din cel adevărat! Cu apă-alcool și aromatizanți, Glucoză, dar și coloranți, M-am îmbăiat și-am devenit Trofeu cel din galantar râvnit. Dacă mă bei să nu te miri, Dacă începi ca să transpiri; Pe șiră-ți trec fiorii reci Și dai într-una să te-nneci. Sunt ieftin, nu te bucura, Mai bine nu m-ai cumpăra - Doar tu decizi, e viața ta; Te rog, te rog: nu ezita!

                                        Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viață ai primit, De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit Pe tot ce mișcă pe pământ, însă sfârșești într-un mormânt, Corpul ți-e acoperământ, sufletului – jurământ. Ești mic, însă un uriaș, succesului îi ești părtaș, În Univers așa făptaș - doar Domnul îți e ”naș”! Inteligent și versatil, poți fi și slugă și vechil, Și dansatorul cel agil, sau cerșetor debil. Soldat sau pacifist convins, escaladezi și vârful nins, Și Cosmosul cel necuprins și-oceanul l-ai învins. Poți fi prieten credincios, dar și dușman periculos, În dragoste năbădăios, ”Don – Juan” meticulos. Ești împărat, dar trecător, c’-o moarte și tu ești dator, Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător. E-atât de scurtă viața ta, trăiește-o și nu ezita, Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta. De-aceea omu...

                                   de Nelu Preda Alerte sau prelungi, trec clipele în viață, Te-ntrebi unde-o s-ajungi, legat de-un fir de ață. Sublime sau anoste, pot ele să ne fie, Destine pot să coste, dar nimeni să nu știe. Clipe de dor, clipe de jale, putem avea adeseori, Dar șansele ne sunt egale, să devenim învingători! Clipe în care biruința, ne-mbată și putem greși, Sau clipe-n care stăruința, ne-ajută în a reuși. Clipe în care inspirați, sublimul îl putem atinge, Dar și-altele când disperați, cădera n-o putem învinge. Clipe de dragoste în care, în celălalt te poți topi, Când sufletul nu are stare, cu-al celuilalt s-ar contopi. Clipă de clipă trece viața, parcă mai ieri eram copii, Nu vrem, dar se scurtează ața, iar tâmplele ni-s colilii. Și clipele nu știm când zboară, timpul am vrea să stea în loc, Tineri am fost odinioară, dar timpul are-al lui soroc......

                             de Nelu Preda De vei pleca în miez de noapte, Să știi că te voi aștepta, Iar clipele de-alean și șoapte Mi-or fi balsam în lipsa ta. De vei pleca de dimineață, Eu îmi voi ține firea, Dar amintirile pe față Mi-or lumina mereu privirea. De vei pleca la prânz în grabă, Te vei uita ‘napoi, Și dacă cineva te-ntreabă Nu-i spune de noi doi. De vei pleca pe înserat, La mine te-i grăbi, Dar vreau să știi neapărat Ce mult te pot iubi! Dar de-i pleca să nu te-ntorci, De mine de-i uita, Te-oi blestema lacrimi să storci În toată viața ta!

Să fie libertatea blestem în România Când protestăm în van și caravana trece? Cu grașii și umflații ce ne stârnesc mânia Spunând că guvernează dar punga-o să ne sece? Ce libertate-i aia când nu ne-am vândut țara, Au dat-o de pomană ai noștri ”patrioți” Muncim acum la dânșii din zori și până seara Au devenit patroni...grijania lor de hoți! Cheliră munții noștri, vândură și petrolul Și gazele  le dară cu-n dram de redevență La orice venetic ce ne-a râvnit subsolul... Blestem e libertatea?...Să-i facem reverență? E liber la șomaj – că doar e libertate Dar faceți ”ciocul mic” sau emigrați în lume Cu dorul de părinții ce au ceva etate Și pensii mai mizere decât se poate spune. E dulce libertatea așa cum ni se spune Mai bună ca huzurul avut în colivie Dar fără demnitate și ea ușor apune Și moare sufocată ușor de sărăcie!

                                                                             de Nelu Preda Troiene mari așază, zăpada viscolită, Copacii hibernează, încărunțiți prematur, Pe ramul lor, ici-colo o cioară zgribulită, Cu croncănitu-i surd, se tânguie imatur. Pârtii croite-adhoc, printe troiene urcă, Iar pruncii cu mult foc, pe sănii le coboară, Ajunși în vale jos, în brațe le aburcă, Urcă tăpșanul parcă ar fi întâia oară. Fuioare gri de fum din hornuri se ridică, E semn că-n sobe arde troznind sub plită lemnul, S-aducă-n miez de iarnă, un pic de vericică, În casele-ngropate-n nea, de li se pierde semnul. Godacii iau în gură, mănunchi întregi de paie, E semn de ger și cată să-și meșterească stratul, Nu mai e mult pân ’ la Ignat, când trebuie să-i taie, D...

                              de Nelu Preda E iarnă-afară, ninge liniștit, Cu fulgi de nea în tainic dans tăcut, De basme noi cu toți ne-am amintit; La gura sobei cercul l-am făcut. Bunica deapănă la amintiri, Și basme cu Ilene Cosânzene Iar noi copii-n ochi avem luciri Pe-alocuri încețate de Moș Ene. Ferestrele au înflorit de ger, În mii de albe flori de peruzele Ce răspândesc un aer de mister Amplificat pe laturi de perdele. Gutuile se coc la foc mocnit, Într-o firidă de la teracotă, Mireasma este de nedefinit Și nerăbdarea noastră fără cotă. Bunicul ne privește visător, Cu ochii plini de drag și bunătate,- A fost și el cândva fecior... S-au dus și ani, s-a dus și sănătate... Noroc că-i ținem treaz curajul, Cu veselia noastră fără leac,- La gura sobei stăm tot anturajul E iarnă-afară chiar și-n prepeleac.

                  de Nelu Preda Cărare-abruptă este viața, Pe-alocuri lină și pavată De cei ce ne-au lăsat povața Din chin și trudă câștigată. Meandre are firul vieții, E cu răspântii presărat S-alegi corect e cheia bolții, Și-ai să ajungi unde-ai visat. Nu te-nfrăți cu deznădejdea, Cu lenevia sau huzurul, Fii frate bun doar cu ideea De-a lua de coarne taurul. Fii bun și blând în tot ce faci, Cărarea ta este unică Fii dârz și luptă doar și taci, Și-o să câștigi fără vreo frică!

              de Nelu Preda Pe țărm de vis ne-om întâlni Iubito-n astă seară Când dragostea se va-mplini Ferice-o să ne doară. Pe țărm de vis ne vom scălda În străvezii talazuri Iar dragostea va inunda A sufletelor iazuri. Pe țărm de vis vom fi-mpreună Și ne vom desfăta Cu dragostea ca o cunună... E tot ce va conta! Pe țărm de vis vom adormi Îmbrățișați duios Și-n vis visa-vom c-am momi Iubirea cu folos.

Melancolie, dulce agonie, tu mă cuprinzi în brațele-ți ades... Tu poți să fii o simfonie, sau un vacarm de ne-nțeles. Rememorez adesea timpul, când fericit copil eram, Și-mi amintesc cum băteam câmpul, cărările ce le știam, Din codrul verde, drag prieten, cu alți copii le străbăteam. Îmi amintesc azi vag căsuța, în care am copilărit, Pe mama-n prag, dar și măsuța, pe care scrisu-am buchisit. Văd școala și apoi liceul, cu dascălii și-ai mei colegi, Fiorul dragostei întâiul, ce cauți să îl înțelegi. Revăd trecuta tinerețe, cu nebunii și împliniri, Ce-au avut rostul să mă-nvețe, valoarea sincerei iubiri. Cu tâmplele-argintii, știu bine, valoarea ei neprețuită, De-aceea cea de lângă mine, va fi mereu, mereu iubită. Melancolie, dulce agonie, mă rup acum din mreaja ta, Mi-ai dat clipe de reverie,  de-aceea nu te pot uita.

                                  de Nelu Preda Licoare fermecată, de zei lăsată nouă, Dulceța-ți delicată ne gâdilă papila, În rubinii culori sau chihlimbar ca rouă, Aroma-ți prețioasă ne stimulează ”bila”. Te-a-ncins toridul soare, când un ciorchin erai Din primăvară-n toamnă, te-a copt și te-a-ndulcit Sub teasc ai fost zdrobit apoi, (coșmar ce nu-l visai!) Și-ai fermentat în butii largi - ușor, te-ai limpezit. Ești rege la petreceri, nu ești doar băutură, Pe menestreli la cântec, mai mult ‘ i-nsuflețești, Balsamul pentru suflet – băută cu măsură, Licoare destinată plăcerii omenești. Inspiri deopotrivă poeții și chibiții, Destinul tău e nobil /( parșiv când prisosești!) Poți stimula talentul, în adâncimea nopții, Sau poți în mreaja ta, pe om să-l înrobești. De-aceea rubinie, tu bahică licoare, O cupă cristalină cu trupul tău ridic, Și-o sorb în cinstea...

      Festina lente                      Parodie                               de Ionuț Caragea                                                           de Nelu Preda Năucitoare clipe, poeme indecente                                        Năucitoare halbe, poeme suculente aceasta este viața, un vis, festina lente          ...

                                 de Nelu Preda Eu știu aroma dulce a castului sărut, Ce mi l-ai dat în crâng pentru întâia oară, Nu aș fi bănuit ce mult o să mă doară, Căci pân ’ la următorul, atâta a trecut. Eu știu – iubirea-i mare și mulți o pizmuiesc, E unică sub soare și noi la fel ca ea... Visez îmbrățișarea-ți sub scânteieri de stea Gingașă, pătimașă – de-aceea te iubesc. Eu știu – vei fi a mea pentru întotdeauna Chiar dacă câteodată îmi pare ireal, Împărtășim știi bine același ideal, Și ale noastre trupuri vor fi din două una. Eu știu!...

               de Nelu Preda Din norii tulburi picurii se cern, pe-al codrului frunziș gălbui și tern, De parcă timp-ar sta în loc etern, băltoace ici și colo se aștern. Mi-e sufletul pustiu și dureros, de stat îmi intră os în os, Iar timpul bancher nemilos, puțina sănătate mi-a și ros. Stau la fereastră și mă uit afară, la ploaia deasă care curge sfară, Văd trecătorii ce grăbiți coboară, apoi febrili umbrela-și desfășoară. Văd maidanezii uzi și zgribuliți, de-atâtea toamne tot nu sunt căliți, Nici nu mai latră aiuriți, doar schiaună ușor neauziți. Stau vrăbiuțe pe sub streșini, sau pitulate după cetini, Stau vulpile ascunse-n vizuini, nu mai au chef să plece la găini. Toată natura-i ”înghețată”, de ploaia asta sincopată, Beau un pahar de vișinată și termin poezia toată. Mă culc s-adorm - sper să visez la tropice cum navighez, Ploaia să n-o mai sesisez, doar samba să o exersez.

                    de Nelu Preda Tunel de flori e viața când ești îndrăgostit, Plutești ca păpădia pe aripi de zefir Prezența ei alături te face fericit Iar sufletu-ți scânteie de parc-ar fi safir. Tunel de flori e-atunci când simți Al dragostei sublim fior Te poate scoate și din minți Ne-mpărtășit de-i a tău dor. Tunel de flori este iubirea Dacă o lași să te-nconjoare Să te-mplinească-i e menirea Și străluci-vei ca un soare.

Iubită, adorată, soție, soră, mamă, Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers. Ești jumătatea noastră la bine și la rău, Suntem indestructibili când suntem împreună, E unic sentimentul când sunt în jurul tău, Când ne plimbăm alene și ne ținem de mână. Ești mamă iubitoare și-atât de devotată Nu pui geană pe geană în noapte alăptând, Mă ierți cu ușurință dacă-ți greșesc vreodată, Când plec de-abia aștept să te revăd curând. Iubită drăgăstoasă, ești blândă căprioară În brațele-ți gingașe aș sta o veșnicie, De parcă aș iubi pentru întâia oară, Iar dragostea ce-mi dai este o simfonie. De mii de ani poeții îți dedicară versuri Și tot n-au reușit să-ți zugrăvească firea, Coloană vertebrală în aste universuri, Femeie consecvent, tu îți găsești menirea!

                 de Nelu Preda Mi-e dor de tine și de mine, Mi-e dor de nopțile-n pridvor Când fiind alăturea știi bine, Ne ostoiam ultimul dor. Mi-e dor de zilele cu tine, Mi-e dor de-a ta îmbrățișare; E rău ?...sau poate că e bine Să trec asemenea-ncercare. Mi-e dor de florile de mac, Mi-e dor să ți le dăruiesc - Cu dorul nu știu ce să fac, Mi-atât de greu, mărturisesc. Mi-e dor îns-a rămas puțin, Mi-e dor dar o să vin curând, Iubirea-mi cupă de pelin Tu s-o-ndulcești până la fund. Mi-e dor!

de Nelu Preda           Visez cu ochii larg deschiși Genuni în care mă cufund, Sub floarea albă de caiși Temerile să îmi ascund. Sunt demon dar și demiurg, În universu-mi de neant Cu visele care se scurg, Încet, halucinant. Plutesc apoi prin zări celeste, Cum noaptea numai le visam Spre steua care nu mai este, Să-mi licărească de la geam. Văd galaxii și constelații, Bengale focuri cosmice Cu reciprocele relații Cel mai adesea pudice. Cobor abrupt, ies din neant, Și văd orașul adormit; Atunci ceasornicul galant Îmi dăruiește-un țârâit. A fost un vis, o nălucire Cum deseori mi s-a-ntâmplat - Neatul punea stăpânire Ceasornicul iar m-a salvat!

de Nelu Preda Cu petalele-i gingașe poleite de culori, Roșii, albe sau ciclame, e un rege între flori. Ce miresme-nbătătoare răspândește-n jurul său!... Aș tăia o floare însă, o să am păreri de rău! Fost-a doar o nuielușă, un altoi cum i se spune L-am plantat în primăvară, pe un rond spre soare-apune Ocrotit, udat cu grijă, a crescut și-a-nmugurit, A-nflorit și-acuma iată gâzele l-au năpădit... Și albine și bondari, ahtiați după nectar Vin și pleacă solitari, iară, iar și iar. Însă toamna a sosit, florile s-au ofilit Și măceșe-au răsărit și le-au înlocuit. Iarna vine-apoi și ea, cu covorul său de nea Ne-om vedea în primăvară când e cald afară. Trandafir ești între flori simfonie de culori Nici nu știu de câte ori, mi-ai adus fiori !

                              de Nelu Preda O studentă foarte cultă A plecat ca să se plimbe Gândurile să-și mai schimbe După ce făcu un tur Tanga i-a intrat în poală Că era cam mototoală Altă fată cam fudulă La un birt în cap de masă Mesteca mâncare-aleasă O șhaorma cu pitoci Cu garnitură de ceapă De îți lasă gura apă Cozonac și tărcălaci Să mănânci și să te culci Dup-așa mâncăruri dulci Doi golani fără vreo treabă Stau pe-un gard și-o iau la joacă Cu-n zar timpul să-și petreacă Doi bătrâni gălăgioși Dovediți cam înțelepți Pun nepoții să stea drepți Maidanezii stau în prag Doar mănâncă și și-o latră Cartierul parcă-i șatră Asta-i viața între blocuri Masochistă pe alocuri Drame și caraghiozlâcuri Dandanale și buclucuri!