Poeziile Mele - Nelu Preda

Fă-mă Doamne, vârf de munte, să rămân cu capu-n nori, Să am pletele cărunte când trec șiruri de cocori. Fă-mă Doamne, vânt de vară răcorind amiezile, Să contemplu din înalturi câmpul și livezile.   Fă-mă Doamne, rău ce curge, răcorind câmpiile, Să mă scurg ușor la vale mângâind sălciile. Fă-mă Doamne, dor de ducă, cugetele să îndemn, Depărtările să-nvingă, pasul să le fie demn. Fă-mă Doamne, vers duios, glas de fluier și caval, Inimi dragi să oblojesc când m-aud în recital. Fă-mă Doamne, litere,  să rămân în veșnicie, Scris în vers meșteșugit, pe o coală de hârtie!

În visele de zi te-am reclădit, în visele de noapte te-am visat Și în absența ta-s nefericit – mă-ntreb: să fiu eu oare blestemat - Căci nu te am aproape lângă mine, viața asta rău ne-a depărtat Iar nopțile sunt lungi fără de tine și eu mă simt mereu neconsolat? Dar dragostea nestinsă va rămâne, în suflet, pân ă ne vom revedea, De dor tu ești cuprinsă, știu prea bine, iar depărtarea e atât de grea. Ne vom vedea, știu bine în curând, fiindcă iubirea ne arată drumul Iar sufletul ce-ți este fremătând, va răspândi iubirea ca nebunul. Te-am reclădit ades în gândul meu, avid de tine și de plinătatea Simțirii tale, însă sper ca eu să-ți simt curând și ingenuitatea, Să fim un tot, scăldat doar în iubire, acea iubire pură și senină Ce emulează înspre nemurire; iubito, fii a inimii regină!

              Azi                                           Dezamăgire         de Camelia Ardelean                                                    de Nelu Preda       Ucigătorul meu cu ochi căprui,                                 Chiar dacă ochii-ți sunt căprui,   Ți-am rătăcit parfumul prin poeme,         ...

Te-am căutat în visele de noapte, Te-am căutat în visele de zi – Și-am auzit a tale șoapte Dar nu te mai pot auzi, Căci liniștea ce-i așezată Între noi doi e doar părere, E cu tumult amestecată Și dragostea nicicând nu piere. Te-am căutat și te mai caut – În mine însumi te găsesc, Ești precum sunetul de flaut – Armonios și-așa firesc Încât mă-ntreb: e doar părere Sau ești cu-adevărat a mea?! Nu, nu simt urmă de durere Căci dragoste nu este grea. Te-am căutat și te-am găsit, Sau, oare m-ai găsit pe mine?... E clar că asta ni-i ursit Iubito deci, rămân cu tine!

Ești ultima salvare pentru mine, De mine însumi tu mă vei salva – Mi-e sufletul mormane de ruine Și-n sentimente se va dizolva – Sunt sentimentele controversate Mă-ndeamnă ca să fug, dar și să stau – Sunt gesturile-ți dezinteresate – Iubirea ta o simt și da, o vreau! Dar oare îți voi da eu pe măsură Iubire din al meu suflet rănit Cât tu îmi dai ca pe o băutură, Iubirea - panaceul potrivit?! Ești tu atât de bună, răbdătoare, Încât s-accepți un suflet zdrențuit? Mi-e teamă - știi, iubirea doare Și-așa ca tine n-am mai întâlnit Pe nimeni care să mă înțeleagă, Să vadă ceea ce e bun în mine Și iată sentimentele ne leagă Iar împreună sigur va fi bine! De-aceea mulțumesc Divinității Că pașii noștri s-au intersectat, Și-acum declar public ”Cetății”, Că te iubesc necondiționat!

Mă uit la chipul tău ca o narcisă De alb, și cu sclipiri de peruzea În ochi, căci dragostea promisă Te face să-nflorești iubita mea. Și te iubesc cum n-ai mai fost iubită, Iar ăsta este numai începutul Unei idile, – floare prea-nflorită, Ce se transformă să-și arate fructul Un fruct al dragostei curate Ce arzătoare se consumă Pentru a reînvia când poate – Vom salvgarda orice cutumă Și vom fi unici toată viața, Nonconformiști și voluntari Cum înflorind și-arată fața În flori mai  mici, esențe tari.

Cât vă mai rabdă azi pământul, hapsâni cu inima de piatră? Țării îi pregătiți mormântul, căci nu iubiți a noastră vatră! Ați pus tot statul la mezat: petrol, și gaze, și uzine, Și băncile-ați devalizat, ca să vă meargă vouă bine! Din tot ce-a fost cândva de preț - învățământ și sănătate, Tratate astăzi cu dispreț, plecat-au în străinătate Și medicii și studențimea dau azi tributul băjeniei, Tratând și-mbogățind Apusul în detrimentul României! Și-n parlament dorm șobolanii, ce rod bugetul sforăind În largi fotolii, căci dumanii se fac că lucră legiuind, Dar scot doar legi avantajoase pentru penali și mafioți; Votează sinecure grase și alocații mari la hoți Căci nu se știe ca pământul când vor ajunge-n pușcărie, Și-și pregătesc așezământul s-aibă confort și veselie! Pensionarii fac azi foamea, iar muncitorii doar o mint, Noroc că s-a-ncălzit  și vremea, iar gerul, boala n-o mai simt! Străbunii în mormânt se-nchină când voi pământul ni-l vinde...

De când e lumea și pământul, esențial a fost cuvântul – Chiar dacă-i scris sau recitat, pe scenă, sau înregistrat Cu siguranță el clădește și inima o simți cum crește – Efluviu cald de-nțelepciune, de la acel care îl spune. De când e lumea pe pământ, cuvântul dat ca jurământ A fost păstrat și respectat de omul drept, adevărat, Iar cel ce-aruncă vorbe-n vânt, fără să țină-al său cuvânt Cu greu găsește loc sub soare, doar în palat sau închisoare. De când e lumea bună, rea, cu toți găsim un loc în ea, Milionari ori cerșetori, cuvântului suntem datori – El ne ridică și coboară, prin el ajung atâți să moară, Deci fiți atenți, nu abuzați, atunci când îl utilizați!

Când lumea deveni-va dreaptă - (Și-asta va fi la Sfântu-Așteaptă!) Toți vor avea un rost mai bun Chiar dacă stau într-un cătun. Când lumea deveni-va bună - (Și-asta-i așa un fel de glumă!) În plopi vor crește doar fripturi, Pentru pârdalnicele guri. Când lumea deveni-va rai - (Și n-o să fie-n luna mai!) Toți răii deveni-vor buni Și nu vor mai ”sufla-n cărbuni”. Când lumea nu ne mai încape - (Și-n Lună vor acum să sape!) Suntem mai singuri, în mulțime, Și-nguști de prea multă lățime. Când lumea fi-va în sfârșit, Cum n-o simțim și ne-am dorit, Cu certitudine dormim Și nu am vrea să ne trezim!

Aș vrea să  fiu iară copilul naiv, Să râd, să mă bucur chiar fără motiv; Prin crâng să mă plimb cu prietenii mei Ciuperci să culegem și vrej de hamei, Apoi către casă să mergem voioși Cântând și-alergându-ne gălăgioși, În prag să ne-aștepte bunicii din nou, Iar zâmbetul lor – al iubirii ecou În suflet pătrundă - căldură, lumină, Iubirea s-o simt , ce-a plecat să revină Din cerul albastru în care-au urcat, Să vină acasă, să mă simt împăcat. Dar viața e crudă, cu legi neclintite, Iar căile Domnului sunt  ocolite – Copilul de ieri are tâmple-argintii, Copii ce la rându-le au dânșii copii; Bunicii-au rămas doar în poze-nvechite, Părinții - bătrâni cu puteri drămuite, Așteaptă-n tăcere un semn de la noi – Copii și nepoți, strănepoți, câte doi I-ajutăm să-și târască chinuit bătrânețea, Căci și ei ne-au purtat când aveau tinerețea Și gândesc: Iar copil, de-aș putea să mai fiu, Le-aș da viața mea, ca să moară târziu.

De fapt, a fost un fapt banal – Ne-am fost ciocnit pe stradă neatenți, Tu emotivă, iară eu egal, Ne-am tot scuzat și-am devenit absenți   La tot ce se întâmplă împrejur, N-am mai văzut, când timpul trece, Și-acuma liniștit pot ca să jur, Că dragostea înfiripată n-o să sece Și-aștept cu nerăbdare clipa Când am să te revăd – parcă-s timid, Iar tu ești pentru mine tipa Ce-mi dă fiorul și devin instant livid. De fapt, a fost menit să fie – Sunt fericit – știu, am mai spus-o , Iubirea ta e-o simfonie Și nici măcar n-am presupus-o, Dar ea s-a dovedit s-apară, Nimic sub soare nu-i întâmplător, Ciocnirea noastră într-o doară A fost de sorți decisă uimitor! Mă uit în ochii tăi ca cerul, Privirea blândă-mi dă atât alean Să descifrez pe loc misterul Iubirii tale care crește an de an!

Iubește-mă cum plaja-adoră marea, Scăldată de tumultu-i neîncetat, Să-mi fii cum e-n bucate sarea, Sărutul tău să fie binecuvântat. Iubește-mă așa cum știi s-o faci, Statornic precum stânca de bazalt – După sărutul dat, te rog să taci, Căci sentimentul e mult prea înalt Să-l poți descrie în cuvânt rostit, Poate condeiul ar putea să spună În versul scris, frumos meșteșugit, Iubirea-aceasta ce ne ține împreună. Și dac-ar fi cândva să dispărem, Din noi, vreunul-n colț de paradis, Vom aștepta chiar dac-o să părem Însingurați, pe celălalt, și-n vis, Iar zi de zi cât timp ne va fi dat, Până la revederea așteptată, Iubește-mă, cu-n suflet invadat De amintiri și dragostea curată!

      Dragi prieteni, am plăcerea să vă anunț o nouă apariție editorială, al doilea volum de versuri al meu, ”Periplu politic și nu numai”, Apărut sub egida Editurii ”Izvorul Cuvântului”. Volumul cuprinde pamflete, parodii, articole și eseuri, având peste 170 de pagini. Doritorii pot cere relații la mobil: 0729965207 sau e-mail: preda.nelu2@yahoo.com

   Dragi prieteni, am plăcerea să vă anunț apariția primului meu volum de versuri ”Poeme pentru tine”, sub egida Editurii ”Izvorul cuvântului”. Doritorii îl pot procura prin comandă la  mobil: 0729965207 sau la adresa de e-mail preda.nelu2@yahoo.com. Lectură plăcută!

Timp nebun, unde zbori așa iute cu mine Laolaltă prin vremuri și simțiri reci, străine? Stai ușor, domolește-ți curgerea cea nebună, Lasă-mi timp să mai merg cu iubita de mână ; Fii blajin, dă-mi răgaz să mai scriu un poem, Despre-a noastră plimbare, de-al iubirii blestem Ce răceala  absurdă a adus între noi Și în suflet durere ne-a turnat – suntem goi. Am ajuns doi străini – cât de mult ne-am iubit ! Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit Și din trupul ce-am fost – astăzi doi singurateci, Despărțiți, suferim precum caii zănateci Ce-au scăpat dintr-un țarc – al iubirii ocol, Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol ; Libertatea e grea fără gram de iubire... Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire! Adu-mi draga-napoi, cu iubirea ei caldă, Să mă-mbăt de amor care sufletu-mi scaldă – Să fim iar amândoi doar un cuget și-un trup Simțământul iubirii să-mi dea har să erup!

Mi-e inima cuprinsă de amoc, Să bată-n liniște nu vrea de loc – Dar o tratez constant cu poezie, Iar liniștea-i adâncă și târzie. Mi-e inima cuprinsă de tristețe, Și mă gândesc ades la tinerețe Când colindam fără vreo apăsare – Acum nu-i mădular care nu doare . Noroc, fiindcă versul îmi alină Durerea ; ziua mi-este lină Și pot cu-atâta vis și fantezie Să evadez total în poezie. Mi-e inima cuprinsă de amoc Dar pot să spun că este un noroc, Fiindcă toată frământarea sa, Îmi dă idei și iată pot pansa A sufletelor aspră, grea robie, Cu evadarea într-o poezie Care să facă cugetul ușor Și după asta simt c-aproape zbor!

Să vină primăvara, răsară ghiocei! M-am săturat de ger și recea promoroacă, De vifor și ninsoare cum e de obicei În iarna mohorâtă și rece și posacă. Să vină primăvara, mai iute cu alai De păsări călătoare în crânguri ciripind, Cu crudul verde-al ierbii ce-o apărea pe plai Și cuiburile pline de rațele clocind. Să vină primăvara, cu soare strălucind Și parcurile pline de-ndrăgostiți la braț, Cu ziua mult mai lungă și ore răsucind, În orologiul vieții tot timpul să-l înhaț. Să vină primăvara, acum, nu mai târziu, Căci nu mai am răbdare cu iarna asta surdă – Vorbesc și-i spun atâtea din toate ce le știu, Doar, doar, s-o îndura să plece cu-a ei ciurdă. Să vină primăvara, îi dau un ultimatum Acestei ierni urâte ce nu vrea să mai plece, Și o blestem să-i sece puterile, și-acum, Plecând să ne-ocolească, să nu mai fie rece!

DIN TRUPUL NOPŢII MI-AM DESPRINS SĂRUTUL      ÎN TRUPUL NOPȚII AM BĂUT UN LITRU de Camelia Ardelean                                                        de Nelu Preda Din trupul nopții mi-am desprins sărutul                           Pe buza sticlei am depus sărutul, Cu gust de alge și de meteori,                                        M-a zguduit un gust de meteori, M i-s ochii tăi nemărginiți avutul,              ...

Trăim un secol de contraste cum n-au mai fost, dar poate vin În viitor, mai mari și poate, nu vom mai ști ce-i libertatea – Trădări au fost și „Revoluții”, tratați suntem doar cu pelin , Dar libertate tot n-avem, căci ni-i călcată demnitatea. Abundă azi tehnologia în tot ce vrei și nu te-aștepți, Dar exigențele sunt multe și tot mai mult de cheltuit – Lucra odinioară tata, care trecut-a printre drepți, Și-ntreținea familia – azi, toți lucrăm și-a trebuit În câmpul muncii cum se spune – tribut de muncă și efort, Să dăm întreaga națiune pentru câțiva mai hrăpăreți, Ce-au locuit în a lor țară până mai ieri afară-n cort Și au găsit aici belșugul pentru cei hoți și ziși ”isteți”! Oligarhia financiară ne stoarce cu dobânzi veroase, În restul lumii, modice, la noi sunt duble, chiar triplate – Economia o sufocă prin speculă și mari foloase Dar ne vorbesc neaveniții doar de profit și libertate! Când sonde au ajuns pe Marte ca un triumf pur tehnologic, ...

E iarnă-n munți, s-au pus troiene, pe piscuri, văi și pe poteci, Cad fulgi pufoși și cad alene, pe cetinile de brazi reci. E iarnă-n munți și lopătarii își scutur' coarnele de stânci, Iar urșii hibernează-alene în scorburile lor adânci. Ies lupi-n haită să vâneze câte un cerb mai slăbănog, Iar căprioarele mănâncă otava moale prinsă-n stog De vânători și pădurarii ce au în grijă tot vânatul În iarna asta ; primăvara, o să le-mpuște. Al lor păcatul! Pe drumurile din pădure, trec sănii șir, trase de cai, Pline de strigăte voioase din piepturi prinse în alai, Cu zurgălăi prinși la zăbală și cușme dacice pe cap, Și chiote pe care munții cât sunt de mari nu le încap. Pe pârtii se întrec schiorii în pluguri și în cristiane, Iar cozile la teleschiuri dau încasări de milioane. Miros de vin cu scorțișoară și țuică fiartă cu piper – Iar faptul că sunt la dietă, mă face-aproape să disper! E iarnă-n munți ca o poveste de pe tărâmul fermecat, Aș sta m...